Dhyanna Prințesa Dacă - vol.II - Zeița Mamă de Paul Buică

D-DPD-V2-ZM-E1

Produs nou

Zeița Mamă -volumul doi  al trilogiei „Dhyanna Prințesa Dacă” de Paul Buică, din Colecția Dhyanna .

Mai multe detalii

În stoc

Prin cumpararea acestui produs se acorda pana la 4 puncte de loialitate. Cosul tau va totaliza 4 puncte de loialitate care poate/pot fi schimbat(e) intr-un cupon de 2,00 lei.


48,00 lei

Reduceri la volum

Cantitate Reducere Ai economisit
5 7% Pana la 16,80 lei
10 12% Pana la 57,60 lei

Fisa tehnica

Autor: Paul Buică
Editură: Odris
ISBN: 978-606-93367-2-4
Colecție: Colecția Dhyanna
Tip carte: Ediție tipărită
An apariție: 2015
Dimensiuni: 180x105x27 mm
Nr. pagini: 428
Tip Copertă: Broșată
Edițiea: I.

Informatii

Despre carte:

Tainele pe care le deslușește tânăra Prințesă Dhyanna îndrumată fiind de Înălțații Înțelepți Daci, sunt adevăratele Căi ale Desăvârșirii și ale dobândirii Nemuririi în Trup. Călătorind în Văzut și în Nevăzut, în Multi-Vers și în Locurile Sacre ale Mamei Pământ, pe Ramuri de Timp pe care le-am crezut demult uitate undeva în Profundul fiecăruia dintre noi și pierdute pentru totdeauna din Mentalul Colectiv, Prințesa Dhyanna are mereu alături Ființe Dragi și Ocrotitorii Călăreți de Smarald.

Este un Proiect conceput în douăsprezece volume. Le vom dărui cititorilor noștri treptat, pe măsură ce autorul va decodifica informația primită din Nevăzut și pe măsură ce va așterne pe hârtie această povestire despre care putem spune doar că este mai mult o Călătorie ce generează o permanentă Alchimie Interioară decât lectura unei povestiri ce poate părea la prima citire, istorică sau științifico-fantastică. Nu știm pe ce Ramură de Timp s-au petrecut cele ce sunt povestite în aceste cărți. Nu știm pe ce Ramura de Timp ființează astăzi frumoasa și viteaza Prințesă Dacă, dar citind povestirea veți descoperi că Regina și deopotrivă Zeița Dhyanna ființează în și prin fiecare dintre noi. Pe Căi neștiute nouă, Zeița produce un Efect Alchimic de despietrire a Inimilor noastre.

Fragmente din cartea Dhyanna Prințesa Dacă vol.II - Zeița Mamă de Paul Buică:

Zeița Mamă

Prolog
– Bunicule, Zeița Împlinirii m-a îndrumat in vis către Templul de Smarald din Marea Getică sau Marea Cernită cum îi spunem noi astăzi.
– Povestește, prințesa mică?
– Am coborat în Liniștea Inimii și când toate gândurile mele au adormit, le-am văzut în Templul de Smarald pe Prințesa Dhyanna și pe Zalmaxi și m-am apropiat de ele.
– Ce făceau în Templu cele doua Fecioare Dace?
– Stai bunicule, să-ți spun eu mai departe povestea lor. Prințesa Dhyanna și Zalmaxi șopteau în Taină…
– Rostește prințesă mică, abia aștept…

… Odris se înalță în șa și ridică mâna dreaptă cu palma îndreptată către înainte. Eu și Zalmaxi stăm nemișcate dea dreapta și dea stânga ei. Îi simțim semeția, hotărârea, demnitatea, curajul fără margini și deopotriva Iubirea neîngradită izvorâtoare din duioșia și dragul ce iși au Sălaș în Inima ei luminoasă. Brațul ei puternic nu a ridicat de astă dată falxul necruțător, semn că vrea să ocolească dacă este cu putință, varsarea de sânge. Simt că odată cu primirea în Inimă a Falxului de Lumina din mâinile și din Inima mamei mele, Zeița Ro, Înțeleapta și buna noastră Odris a primit și un Dar cu mult mai de preț, Calea cea curată a aflării Armoniei chiar și în cel mai întunecat de neștiință vrajmaș. Nu poți vrăjmăși decât atâta timp cât Inima ta este acoperită cu funinginea neînțelegerii Tainelor celor mai Înalte și nici nu are vreo importanță în ce și câte felurite trăiri umbrite se manifestă în mintea ta fiara vrăjmășiei. Ea va dispărea doar în clipa primirii Darului de Lumină al Înțelegerii și al Înțelepciunii Cunoașterii Tainelor Creatorului. O privesc cu drag și cu profund Respect. Este o Ființă atât de luminoasă în Iubirea ei încât până și stejarii cei bătrâni, fagii cei falnici și brazii cei mai semeți își pleacă ramurile când pășește pe cărări doar de ea știute în neguroasele păduri ale Daciei noastre dragi. Iar Ființele pădurilor îi urmeaza pașii cu încredere. În vremuri de tihnă, iubita noastră Odris petrece uneori un timp îndelungat în Inima ei, departe de sat și de tinerele luptătoare, departe de râurile de gânduri ale oamenilor, departe de lumea clocotioare de vanitate. Nimeni nu a îndrăznit vreodată să o iscodească despre locul în care merge. Nimeni nu a îndrăznit vreodată să-i tulbure Liniștea și nu din teamă, ci dintr-o profundă prețuire a acestei femei desăvârșite. Doar mie mi-a spus demult, după o zi istovitoare de mânuire a falxului și de tragere cu arcul din goana calului, că atunci când va fi fost sosită vremea, mă va conduce în cel mai de Taină loc al Tărâmului nostru. Și mi-a mai spus, în felul ei atât de drag nouă, de a-mi arăta cât de mândră este de mine, că acel loc nu este pentru prințese mofturoase și slăbănoage, ci pentru adevăratele Luptătoare Dace, cele neînfricate și pe deplin înțelepțite în Taina Nemuririi și aceasta pentru că în acel loc, poți deschide o Poartă și poți vedea, pătrunde, călători în tărâmul celor umbriți călători în oglinzi, fără a fi în primejdia pierzaniei. Poți călători pe ramuri necunoscute ale timpului. Ori poți să cazi în capcanele întinse de aceștia oamenilor fără de cumpăt, care se încumetă în făptuirea unor lucruri a căror Taine nu le pot pricepe, doar pentru a se grozăvi sau doar pentru a se hrăni cu mândria de a fi curajoși în fapte fără de rost. Gândul tău curat, izvorât din Sălașul cel de Taină al Inimii, plin de hotărârea împlinirii unei fapte și innobilat de Iubire, poate crea alte și alte ramuri ale timpului, poate schimba curgerea cunoscută a timpului, poate aduce în ramura timpului acestei Vieți, trăiri și încercări ce îți pot apropia tot mai mult clipa înțelepțirii, a primirii Luminii Creatorului în mintea trupească, mintea cea știută de noi toți. Se povestește că Înțeleapta Odris ar fi călătorit odată demult în acele tărâmuri, dar nimeni nu știe mai mult. Poate fi doar o vorbă lipsită de Adevăr așa cum încă mai au unii oameni obiceiul să semene și să otrăvească astfel Izvorul dătător de Viață al Mamei Pamânt. Odris ne va destăinui călătoria sa de va voi vreodată să o facă și doar dacă această împărtășire a trăirilor ei ne va aduce mai multă Lumină în mintea noastră. Ea nu rostește nimic dacă nu este înfățișarea unui Adevăr, dacă nu este de Bună-Cuviință și dacă nu aduce foloase celui ce îi aude cuvintele. Ne-a spus de multe ori că vorbele spuse fără Rost aduc doar slăbiciune în Trupul și în Mintea celui ce le lasă pradă vântului să le ducă către urechile celor ce își pierd vremea ascultând toate câte oamenii neștiutori spun. În vremea Ocrotirii și Desăvârșirii noastre ca Fecioare Luptătoare, Frumoasa Odris ne-a dăruit de trei ori, vreme de câte patruzeci de zile, Înțelepciunea unui post al rostirii. Am postit atunci cuvintele și gândurile, iar Trupurile noastre au intrat în Ascultare. În Liniștea Inimii fiind, Puterile Cerești s-au pogorât în Trupurile și în Mințile noastre. De fiecare dată, după cela patruzeci de zile de postire a rostirii, eram mult mai puternice și nu mai simțeam nevoia de a rosti decât doar ce era de trebuință. Când am rostit prima dată un cuvânt după primul post al rostirii, mi-a părut a fi săvârșit un sacrilegiu deși acel cuvânt a fost, Mulțumesc. Îi mulțumesc și astăzi Iubitei noastre Odris pentru Înțelepciunea de a ne fi îndrumat în deslușirea acestei Taine a Desăvârșirii noastre. Ne-a spus atunci că dacă fiecare om ce ființează astăzi la Pieptul Mamei Pământ s-ar retrage măcar o singură dată în Postul Rostirii, lumea noastră ar fi mult mai luminoasă. Atât de multe Daruri Celeste primești în cele patruzeci de zile de postire încât Mintea ta se înalță uneori chiar dincolo de lumea potrivniciilor.”


Semnele atlante se desfășoară și formează o Sferă de Jad din mii și mii de spirale. Apropiindu-se și depărtându-se unele de altele, spiralele nasc alte și alte șiruri de simboluri ce se rotesc și cresc în spirale fără de sfârșit. Sfera de Jad este acum o Sferă de Lumină ce pătrunde în Inima mea și se contopește cu Lumina Sălașului Sacru. Deschid ochii și ridic încet palmele de pe piatră. Semnele coboară în adânc și Piatra Albă rămâne netedă și lucioasă asemenea unei oglinzi. Înțeleg că au fost cioplite prin puterea Inimii și a Minții Celeste în mii de straturi ce nu pot fi vazute cu Ochii Trupului. Puterea gândului Înțeleptului Cioplitor a transmutat alchimic, a schimbat pentru totdeauna alcătuirea pietrei, iar piatra a păstrat Înțeleptele Semne și a primit Puterea de a le arăta doar celor aleși, doar celor doritori de a cunoaște și a se înțelepți. Această Putere este recunoașterea alcătuirii spațiale cristaline de Forme și Semne Sacre, pe care o dăruiesc permanent Firii Înconjurătoare, cei ce au dobândit Lumina Inimii. Fiecare Căutător va primi Darurile Celeste pe măsura curățeniei sale interioare, pe măsură ce pașii săi îl vor indruma tot mai sus către deslușirea și înțelegerea Semnelor Sacre și pe măsură ce șoaptele Inimii sale îl vor face mereu mai stăruitor pe Calea sa, pe măsură ce alcătuirea sa cristalină dobândește tot mai multă limpezime și prinde a se asemăna tot mai mult cu Floarea Inimii…”

Vom înnopta la intrarea în Bârlogul Urșilor Akarr. Descălecăm și punem Străji jur-împrejurul taberei noastre. Nu suntem foarte departe de locurile în care am luptat și o măsură de prevedere va aduce liniște somnului nostru. Nu pot să nu asemăn în Mintea mea povestea tristă a Gondwnilor cu ceea ce am văzut atunci când am călătorit pe o Ramură a Timpului viitor. Dacă nu vom porni degrabă să ridicăm o Nouă Omenire și noi vom fi sortiți pieirii în lupte nesfârșite, în ură, în uitarea de Lumină. Așa ceva nu pot lăsa ca peste timp soartă de suferință să ne fie. Cunoașterea și Înțelepciunea, Lumina și Iubirea să ne fie Facle pe Cale, am ales. Pruncii, încă din pântec, Cuvinte Înțelepte să asculte, cu Adevăr să se hrănească și Pacea, Înlăuntrul lor să îi îndrume. Înțelepciunea se primește în Pruncie, Cunoașterea se dobândește-n Viață, iar Iubirea este Călăuza în tot ce Viața fiecărui om va fi. De nu vom împlini Învățătură asta în Mintea și în Inima fiecărui Prunc, a fiecăreia dintre Pruncuțe, lumea aceasta va dispărea curând, asemenea fuiorului de fum ce se strecoară prin a hornului colibă și-n aerul de gheață piere.
– Zalmaxi, dormi…?
– Nu surioară, veghez a astrelor mișcare și-ncerc să văd cu Tainicul Ochi de Stea cum este Viața pe-depărtatele Pământuri.
– Surioară, să jurăm că orice-ar fi să fie Viața noastră, nu vom lăsa vreo clipă a Iubirii Faclă și că vom dărui tot ce noi cunoaștem celor ce vor veni, pentru ca ei să nu facă încă odată din Pământul Mamă, deșert de suferințe. Jură:
– YO, Dhyanna…
– YO, Zalmaxi, Prințese Dace, jurăm ca tot ce am primit în Inimă și-n Minte, tot ce cunoaștem, toată Înțelepciunea Stră-Moșilor Atlanți și-a Dacilor Stră-Moși, s-o dăruim fără vreo schimbare, în fiecare clipă, prin tot ce suntem, gândim, rostim și-nfăptuim, urmașilor ce se vor naște. Jurăm în lut s-o ardem, s-o scrijelim în piatră și în lemn, pe ii s-o coasem și pe ștergare și chiar pe șaua cailor s-o încrustăm. Jurăm să o împărtășim fără de-ntârziere acelora ce o vor cere. Jurăm ca doar Iubirea să ne fie Cale în tot ce vom înfătui, în tot ce suntem și în tot și toate ce vom fi! Jurăm!
-Jurăm!
Intrarea în peșteră pare a fi gura unui balaur uriaș. Văd mii de Gondwani înfricoșători care se năpustesc din întunericul de nepătruns asupra noastră cu arme ciudate din care țâșnesc jeturi de otravă ce pârjolesc totul în cale. Simt cum grohăiturile lor îmi sfărâmă timpanele. Zalmaxi este prinsă într-o plasă care se strânge tot mai mult și îmi strigă tot mai tare numele…
– Dhyanna, Dhyanna, surioară dragă…
Deschid ochii și coșmarul se stinge ca prin farmec. Zalmaxi râde cu poftă.
– Dhyanna, pradă de te vei lăsa nălucilor din somn, nu vom putea Zeului Soare să-i aducem Ofranda Inimilor noastre Luminoase decât pe la amiază…
– O, Doamne, surioară… dacă ai ști… Îngrijorarea la nimic nu-i bună și nu face decât în Suflet să-ți nască oglindiri chinuitoare ce îți slăbesc Puterea Trupului și-a Minții ascuțime.
– Dhyanna, surioară iubitoare, îngrijorarea gonește-o degrabă din Mintea și din Inima ta și vino în clipa ce o numim Acum!
Mă prind de mâna ei întinsă și în picioare sar fericită că a fost doar un vis. Gândurile nopții nu mi-au dat pace și imaginile din lumea de demult mi-au apărut în aprige fantasme ca-n nopțile în care Zeița Bendis își ascunde Chipul și întunericul este de nepătruns.
– Să mergem, Bârlogul Urșilor Akarr ne-așteaptă să ne dăruiască Taine!”

Sursa: Editura Odris

Recenzii

Scrie o recenzie

Dhyanna Prințesa Dacă - vol.II - Zeița Mamă de Paul Buică

Dhyanna Prințesa Dacă - vol.II - Zeița Mamă de Paul Buică

Zeița Mamă -volumul doi  al trilogiei „Dhyanna Prințesa Dacă” de Paul Buică, din Colecția Dhyanna .

Accesorii

Clientii care au cumparat acest produs au mai cumparat si: